Slujba Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am… punem 4 Stihiri, glasul al 4-lea, podobie: Ceea ce eşti bucuria…

Nevoitorilor, astăzi, veniți cu laude să o cinstim pe marea nevoitoare-a pustiei, pe Elisabeta, cea de un duh cu Părinții cei de demult, și să luăm întărire, că a ieşit dintre noi, ca un vlăstar ales.

Ai răsărit din Moldova floare cu bun miros şi-n duh în Ţara Sfântă te-ai născut, fericită; Ţara Românească și ea te-a primit dându-ți aripi de pasăre, dar în adâncul pădurii din Giumalău te-ai vădit ca sfântă pustnică.

Acum te bucuri în ceruri cu ceata sfinților, cu Sfânta Filofteia, cu Ioan Hozevitul, cu îndrumătorii tăi cei aleşi, cu Cleopa, Paisie și cu fecioarele sfinte care veneau să-ți îndulcească nevoințele.

Mângâietoare aleasă eşti credincioşilor, ocrotitoare tare, sprijin în pocăinţă, Sfântă Elisabeta, neîncetat; de aceea, cu dragoste al tău sfânt praznic de obște îl săvârşim, cu credință lăudându-te.

Slavă…, glasul 1:

Veniți, astăzi, credincioșilor, să ne bucurăm, lăudând pe ceea ce a fost și este pururea alături în duh de toți cei care-i cer ajutorul, pe mângâietoarea cea din pustie, care trezește sufletele către pocăință, ascultă grabnic rugăciunile şi ne întăreşte în nevoința noastră, și să-i strigăm: Cuvioasă Elisabeta, roagă-te pentru pacea lumii și pentru mântuirea sufletelor tuturor!

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, acelaşi glas:

Primind rugăciunile păcătoşilor şi netrecând cu vederea suspinul celor în necazuri, mijlocește la Cel născut din curatul tău pântece ca să ne mântuim, Preasfântă Fecioară!

LA STIHOAVNĂ

Stihiri, glasul al 2-lea, podobie: Casa Efratului…

 Chinurile din iad văzându-le, Cinstită, ți-au fost urcuş de taină spre Raiul desfătării prin plânsul cu străpungere.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte (Psalm 111: 1).

Codrii din Giumalău cu liniştea adâncă ți-au ocrotit, slăvită, flacăra rugăciunii şi dorul de sfinţenie.

Stih: Scumpă este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui (Psalm 115: 6).

Lumea cu ale ei lăsându-le departe, n-ai lepădat pe oameni, ci dragoste deplină purtat-ai pentru toți mereu.

Slavă…, asemenea:

Fiul lui Dumnezeu ni L-a vestit pe Tatăl, luând trup din Fecioara şi, înălţat pe Cruce, ni L-a trimis pe Sfântul Duh.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Templu curat și tron al Domnului din ceruri, însuflețit prin Duhul, ești tu, Nevinovată, de-aceea toți te laudă.

TROPARUL

Glasul 1, podobie: Locuitor pustiului…

În adâncul pustiului urmând cuvioşilor, ai viețuit cu asprime, dobândind harul Duhului, şi suflete la pocăinţă ai trezit, pe mulți întru necazuri mângâind, iar monahilor îndrumătoare te-ai arătat; de aceea cântăm, Sfântă Elisabeta: Slavă Celui ce ți-a dat ție putere! Slavă Celui ce te-a încununat! Slavă Celui ce lucrează prin tine tămăduiri tuturor!

Slavă…, Şi acum…, al Praznicului, sau al Născătoarei de Dumnezeu al Învierii, acelaşi glas:

Gavriil zicând ție, Fecioară: Bucură-te, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor întru tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai pur-tat în brațe pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine; slavă Celui ce S-a născut din tine; slavă Celui ce ne-a mântuit pe noi, prin naşterea ta.

Ectenia întreită scurtă şi Otpustul mic.

 

LA VECERNIA MARE

După obișnuitul Psalm, cântăm Fericit bărbatul…, starea întâi, iar de va fi sâmbătă seara, Catisma toată. La Doamne, strigat-am…, se pun Stihirile Sfintei Elisabeta, glasul 1, podobie: Ceea ce ești bucuria…

Curățitoarele lipsuri și greutățile, înrâurirea mamei de Dumnezeu iubitoare, floare înmiresmată te-au arătat, revărsând harul Duhului, Elisabeta cinstită, peste toți cei ce-au primit povățuirea ta.

A fecioriei dulceață și frumusețea ei ți-au strălucit prin chipul monahiilor, Maică, mintea întorcându-ți către Hristos și spre slava virtuților și, minunându-te, Sfântă, ai alergat la mănăstirea de la Pasărea.

Prin taina morții aflat-ai dragostea Domnului și te-ai scârbit de lume, căutând prin credință Mirelui din Ceruri să-I fii pe plac și cu El să petreci în veci, Elisabeta slăvită; de-aceea toți cinstim astăzi pomenirea ta.

Altele Stihiri, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn…

Când te-ai copt spre lupte bărbătești, Domnul, cunoscând dinainte sufletul tău îndrăzneț, te-a trimis să vezi întunecimea iadului, iar apoi, frumusețile din Rai arătându-ți, glas de tunet ți-a vestit că ești nevrednică. Atunci, dar, pocăință adâncă ai primit spre-a Domnului slavă, Cel ce te-a slăvit cu bogăția Lui.

Viață pustnicească ai urmat, cum ți-a spus Ioan Hozevitul, ca nevăzut să sporești nu virtuțile trupești, ci ale duhului, lepădând toate grijile din viața aceasta, ca să porți în inimă doar pe Hristos cel viu și să sui pe calea Luminii până Sus, în veșnica slavă, și să mijlocești pentru Biserică.

Daruri peste fire ai primit spre zidirea trupului tainic al lui Hristos Dumnezeu, o, Elisabeta, fecioară vrednică, și-ai lucrat cu osârdie talantul dat ție, credință și dragoste de Dumnezeu răspândind celor ce-ți urmează prin fapte și dau mulțumire și slavă Domnului, Cel care ni te-a dat în dar.

Slavă…, glasul al 6-lea:

Veniți, iubitorilor de Dumnezeu, să urmăm calea pe care ne-a arătat-o Cuvioasa Maică Elisabeta, că aceasta, necazuri și osteneli curățitoare răbdând, și-a ridicat sufletul mai presus de cele lumești; apoi, strălucirea fecioriei păzind, și-a despărțit cugetul de desfătările omenești; și, iarăși, în obște cu monahiile, și-a tăiat toată voia, mintea înălțându-și la cele cerești și biruind lucrarea cea rea a patimilor. Pentru aceasta, primind lucrarea dumnezeiască a harului în adâncimea inimii, învățată a fost cele de taină și negrăite, pe care mijlocește-le de la Hristos și pentru noi, cei ce săvârșim cinstită pomenirea ta.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu (Dogmatica):

Cine nu te va ferici, Preasfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda preacurată nașterea ta? Că Fiul Unul-Născut, Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Același din tine, cea curată, a ieșit, în chip de negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind și cu firea om făcându-Se pentru noi, nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecat fiind cunoscut. Pe Acela roagă-L, curată cu totul fericită, să se miluiască sufletele noastre.

Vohod cu cădelnița, Lumină lină…

Prochimenul zilei

PAREMIILE

Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (3: 1-9)

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor nepricepuți ei au părut că sunt morți și a fost socotită nenorocire ieșirea lor și nimicire plecarea lor dintre noi, dar ei sunt în pace. Și chiar dacă înaintea feței oamenilor au primit chinuri, nădejdea lor este plină de nemurire; și, puțin fiind pedepsiți, cu mari binefaceri vor fi dăruiți, că Dumnezeu i-a încercat și i-a aflat vrednici de El. Ca aurul în topitoare i-a lămurit și ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și în vremea cercetării lor vor străluci și vor fi ca scânteile ce aleargă pe miriște. Judeca-vor neamuri și vor stăpâni popoare și Domnul va împărăți peste ei în veci. Cei ce nădăjduiesc în El vor înțelege adevărul și credincioșii vor rămâne lângă El în iubire; că har și milă va dărui cuvioșilor Lui și va purta grijă de aleșii Săi.

Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (5: 16-24; 6: 1-3)

Drepții în veci vor fi vii și răsplata lor este la Domnul, iar Cel Preaînalt poartă grijă de ei. Pentru aceasta, vor primi împărăția luminii și cununa frumuseții din mâna Domnului; căci cu dreapta Sa îi va acoperi și cu brațul Său îi va ocroti. Va lua râvna Lui în loc de armă și va întrarma făptura spre izbândă asupra vrăjmașilor. Îmbrăca-Se-va ca într-o platoșă cu dreptatea și își va pune coif judecata cea nefățarnică. Va lua cuvioșia ca pavăză nebiruită și va ascuți meșteșugit mânia ca o sabie; și lumea va porni război împreună cu El asupra celor fără de minte. Ca niște săgeți bine îndreptate, fulgerele vor porni din nori, ca dintr-un arc bine încordat, și vor lovi la țintă. Și, din mânia Sa, ca dintr-o praștie, va fi aruncat noian de grindină. Se va întărâta asupra lor apa mării și râurile îi vor îneca deodată. Va sta împotriva lor duhul Puterii și ca o vijelie îi va risipi. Astfel, fărădelegea va pustii tot pământul și răutatea va răsturna tronurile celor puternici. Auziți, dar, împărați, și înțelegeți! Învățați-vă, judecători ai marginilor pământului! Ascultați, cei ce stăpâniți mulțimi și cei ce vă trufiți cu mulțimea popoarelor. Că de la Domnul s-a dat vouă stăpânirea, și puterea de la Cel Preaînalt.

Glasul al 4-lea:

Umblat-ai, Sfântă Elisabeta, pe calea împărătească, cea mai rodnică și ferită de înșelăciuni, nici singură, nici cu tulburări, căci în liniște simțurile duhovnicești se ascut, te cunoști pe tine însuți și îți vezi neputințele și, văzându-le, te smerești, pentru că, fiind departe de zarva lumii, iei seama la tine însuți, făcându-ți mintea mai primitoare spre părtășia cu Dumnezeu. Aceluia roagă-te pentru sufletele noastre!

Slavă…, glasul al 5-lea:

Dragoste nemăsurată pentru omul neputincios, căzut și luptat de patimi cine poate să aibă, fără numai cel ce a gustat din dragostea răstignită, care l-a dus pe tâlhar, cel dintâi, în Rai. Așa și tu, de trei ori fericită Elisabeta, acea dragoste cunoscând și neputința firii cercând, toată comoara inimii tale plină de bunătățile cele nestricăcioase ți-ai deșertat-o spre ajutorul și mângâierea celor pe care i-a trimis la tine Cel înălțat pe Cruce. Umple-ne, Sfântă, și pe noi de dragostea nepieritoare către Dumnezeul nostru!

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, același glas:

Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare, Fecioară, și te slăvim credincioșii după datorie, cetatea neclătinată, zidul cel nesurpat, ocrotitoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre!

LA STIHOAVNĂ

Stihiri, glasul al 5-lea, podobie: Bucură-te cămara…

Bucură-te, că umilită ai fost cu-amărăciunea sărăciei și a foametei, cu lipsuri, batjocorire, prin care sufletul tău s-a gătit să fie primitor de har. În greul nevoilor și ostenelile muncilor, înțelepțește învățat-ai smerenia, nelăsându-te covârșită de gândul rău. Toate întristările din tine gonindu-le, numai pe Domnul cu râvnă Îl căutai cu tot cugetul; și-acum pe Acela, Cuvioasă Elisabeta, spre noi înduplecă-L!

Stih: Așteptând, am așteptat pe Domnul și El a căutat spre mine și a auzit rugăciunea mea (Psalm 39: 1-2).

Bucură-te, că te-a răpit Dumnezeu ca să-ți arate bunătățile Raiului și groaza iadului veșnic, dându-ți un semn neclintit care să te poarte spre lăcașul Lui. Cu boldul străpungerii și cu ploile plânsului, cu rugăciunea neîncetată în inimă, uneltirile celui rău le-ai zădărnicit. Pururea adâncindu-te în tainele Duhului, suiai din slavă în slavă spre Cel ce-i Culmea doririlor. Pe Dânsul Îl roagă pentru cei ce cu credință cinstesc nevoința ta!

Stih: Se vor lăuda cuvioșii întru slavă și se vor bucura întru așternuturile lor (Psalm 149: 5).

Râul învățăturii de sus s-a revărsat, Elisabeta, prin graiul tău, prin care la pocăință și la virtuți ai atras pe cei ce cu sete căutau cuvânt, și maică te-ai arătat cu-adevărat monahiilor care pe Domnul Îl doreau din tot sufletul, neclintit răbdând greutatea pustiului. Tuturor mângâiere ești și-ai fost și vei fi în veci căci Iubitorul de oameni ți-a dăruit bunătatea Lui. La El mijlocește, Cuvioasă, să dea lumii bogată mila Sa!

Slavă…, glasul al 8-lea:

Să lăudăm astăzi, toate cetele creștinești, pe Cuvioasa Elisabeta, cea care s-a făcut vas al darurilor Sfântului Duh prin iubirea de osteneală, prin străpungerea inimii și prin plânsul cel curățitor; pe ceea ce, lărgindu-și inima prin iubirea de străini, a primit nevinovăția ca Adam în Rai și simțirea de departe a durerilor aproapelui, văzând cu duhul cele de taină ale celorlalți, și, prorocindu-le cele ce au să fie, se ruga stând deasupra pământului, revărsând minuni credincioșilor. O, Hristoase, mijlocirilor ei fă-ne și pe noi părtași, Preabunule!

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu – a Învierii, același glas:

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului celui preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea ce ești cu totul fără prihană, care tuturor dăruiești curățire de păcate; primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toți.

La binecuvântarea pâinilor, se cântă Troparul Sfintei (de două ori) și Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te… (sau al Praznicului). Dacă nu se face binecuvântarea pâinilor, atunci se cântă:

TROPARUL

Glasul 1, podobie: Locuitor pustiului…

În adâncul pustiului urmând cuvioșilor, ai viețuit cu asprime, dobândind harul Duhului, și suflete la pocăință ai trezit, pe mulți întru necazuri mângâind, iar monahilor îndrumătoare te-ai arătat; de aceea cântăm, Sfântă Elisabeta: Slavă Celui ce ți-a dat ție putere! Slavă Celui ce te-a încununat! Slavă Celui ce lucrează prin tine tămăduiri tuturor!

Slavă…, Și acum…, al Praznicului, sau al Născătoarei de Dumnezeu – al Învierii, același glas:

Gavriil zicând ție, Fecioară: Bucură-te, împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor întru tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat în brațe pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălășluit întru tine; slavă Celui ce S-a născut din tine; slavă Celui ce ne-a mântuit pe noi, prin nașterea ta.

 

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul…, se cântă Troparul Praznicului (de două ori), Slavă…, al Sfintei…, Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu.

După Catisma întâi, Sedealna, glasul 1, podobie: Mormântul Tău…

Să-L lepezi pe Hristos și să lași rugăciunea te-a ispitit cel rău prin avere spurcată, dar neademenită-ai fost de minciuna vrăjmașului și-ai fugit degrab cu rugăciune fierbinte la Stăpânul tău, Elisabeta cinstită, de El nelepădându-te.

Slavă…, Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Puternic ajutor în ispite și patimi și acoperământ în primejdiile vieții le ești nevoitorilor, dar și tuturor creștinilor, o, Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare, și-a mea pavăză te rog să-mi fii totdeauna în toate încercările.

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 3-lea, podobie: De frumusețea…

În privegherea ta, cu multă liniște, cu neîntrerupt suspin și cu străpungere, cugetul tău s-a luminat primind dreapta cumpănire; greutatea postului, ostenelile trupului, dragostea aproapelui ți-au făcut sufletul curat, de-aceea ai ajuns mijlocitoare pentru toți cei ce se roagă ție.

Slavă…, Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Al fecioriei chip și-al curăției stâlp, izvorul harului, oglinda Duhului, o, Născătoare de Dumnezeu, te cântă toată făptura! Bucură-te, flacără care arzi toată patima! Bucură-te, car de foc ce înalți cu virtuțile spre Ceruri pe toți pământenii! Bucură-te, mijlocitoarea noastră!

Polieleul: Robii Domnului…

Mărimurile, glasul 1:

Stih 1: Așteptând, am așteptat pe Domnul și a căutat spre mine și a auzit rugăciunea mea (Psalm 39: 1-2).

Mărimu-te pe tine, Cuvioasă Maică Elisabeta, și cinstim pomenirea ta, că pildă ești călugărilor și împreună-vorbitoare cu îngerii.

Stih 2: Iată, m-am îndepărtat fugind și m-am sălășluit în pustie. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustie (Psalm 54: 7; 101: 7).

Veniți, toate cetele călugărilor, să lăudăm pe slăvita Elisabeta, zicând: pe mângâietoarea și întărirea tuturor.

Stih 3: Privegheat-am și am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiș (Psalm 101: 8).

Stih 4: Genunchii mei au slăbit de post și trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului (Psalm 108: 23).

Stih 5: Cu lacrimile mele așternutul meu voi uda, de glasul suspinului meu osul meu s-a lipit de carnea mea (Psalm 6: 6; 101: 6).

Stih 6: Cântați Domnului, cei cuvioși ai Lui, și lăudați pomenirea sfințeniei Lui (Psalm 29: 4)!

Slavă…, glasul 1:

Slavă Ție, Treime Sfântă, Părinte, Cuvinte și Duhule Sfinte, zicând: Slavă Ție, Dumnezeule!

Și acum…, același glas:

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine, zicând: și, prin tine, cu noi!

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori)

După Polieleu, Sedealna, glasul al 8-lea, podobie: Pe Înțelepciunea și Cuvântul…

Îngrozită de iadul cel nesfârșit și-având milă de cei ce se chinuiau, desprinsu-ți-ai sufletul de lumeasca petrecere, te-ai adunat în sine cu multă străpungere și, coborându-ți mintea cu lacrimi în inimă, toată ființa ți-ai întors către Domnul, strigându-L cu dragoste, cu El numai unindu-te în adâncul pustiului. Roagă-L, dar, pe bunul Dumnezeu să dobândim chemarea numelui lui Hristos cei ce cântăm cu râvnă cinstită pomenirea ta.

Slavă…, Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Nevoințele celor ce în pustiu căutat-au cu râvnă doar pe Hristos îmi biciuie sufletul și ruşinea mă tulbură, căci eu cu lenevie îmi petrec toate zilele și îmi întunec mintea cu negura patimii. Astfel, către tine, preacurată Fecioară, alerg cu osârdie și te rog cu smerenie, neîntinată Stăpâna mea, roagă pe Hristos, Fiul tău, să-mi dăruiască iertare greşelilor pe care-n faptă, cu vorba şi cu mintea le-am săvârşit.

Antifonul I al glasului al 4-lea

PROCHIMEN, glasul al 4-lea: (Psalm 115: 6, 3)

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuvioşilor Lui.

Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă?

Toată suflarea…

EVANGHELIA

Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire:

(6: 17-23, vineri în săptămâna a 19-a după Rusalii şi la 6 decembrie)

În vremea aceea, au stat în loc şes Iisus şi mulţime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iu-deea, din Ierusalim şi de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. Şi cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toți. Iar El, ridicându-şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este Împărăţia lui Dum-nezeu. Fericiți sunteți voi, care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți, cei ce plângeți acum, că veți râde. Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru, ca rău, din pricina Fiului Omu-lui. Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți, că, iată, plata voastră este multă în ceruri.

Psalmul 50

Slavă…, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Cuvioasei Tale Elisabeta, Milostive, curăţeşte mulțimea greşelilor noastre.

Şi acum…, acelaşi glas:

Pentru rugăciunile Năs-cătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi, după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Stihira,  glasul al 6-lea

Supunându-te cu blândețe, ai intrat în făurăria chivotelor purtătoare de sfinți la Mănăstirea Pasărea şi inima cea învârtoșată prin asprimea patimilor ai lovit-o cu fierul ascultării, dându-i chipul cel frumos și bun al virtuții. De aceea, Cuvioasă Elisabeta, părtaşi acesteia fă-ne și pe noi!

CANOANELE

Se pun Canonul Praznicului (sau al Paraclisului, vezi la sfârşitul cărții), cu Irmosul, pe 6, apoi al Sfintei, pe 8.

CANONUL Sfintei

Glasul al 8-lea

Acrostih: «Ascultă, Elisabeta, ruga noastră. Iosif.«

Cântarea 1

Irmos: Pe faraon, cel ce se purta în car…

Stih: Sfântă Cuvioasă Maică Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Ascultă, o, Elisabeta, ruga mea, a celui ce vreau să-ți cânt, şi mă luminează cu lumina harului, care să-mi schimbe cugetul și să-mi vindece mintea încât să pot, cu pricepere, să cinstesc a ta viață vrednică.

Simțind, de pruncă, sărăcia trupului şi-amărăciunile ei, săracă cu duhul, precum zic Scripturile, te-ai arătat de voia ta şi-ai luat moştenire fericirea cea veşnică şi vede-rea slavei Stăpânului.

Slavă…

Călătorit-ai pe cărarea duhului, spre Dumnezeu alergând, Sfântă Elisabeta, şi mi-reasă Domnului te-ai sârguit cu dragoste să fii Lui, Cuvioasă, cu haina nunții te-ai îmbrăcat, pe cele lumeşti părăsindu-le.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa prin care a venit Hristos la noi, dumnezeiescul palat, Maria, Fecioara, ne-a deschis zăvoarele de la intrarea Raiului ca, intrând în lumina mântuitoare şi veşnică, să ne bucurăm toți de slava ei.

Catavasiile Praznicului.

Cântarea a 3-a

Irmos: Cel ce a întărit întru început…

Lumina care-a strălucit pe faţa maicilor, Sfântă, te-a uimit și te-a umplut de iubire pentru Mirele ceresc și a-I sluji Aceluia, pentru acea Lumină, te-ai pregătit ostenindu-te.

Toată iubirea de arginți ai dovedit-o deşartă arătând lucrarea ei mincinoasă și-ai fugit din calea ei netrebuindu-ți binele celor ce trec şi lumea, Elisabeta preavrednică!

Slavă…

Al rugăciunii dor nestins ți-a încolţit înlăuntru, râvna liniştii silindu-te, Sfântă, să te-ascunzi şi să te-afunzi în cea mai de preț cunoaştere, care în a ta minte a strălucit cu lumina ei.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Eva prin tine a văzut iarăşi a Vieții lumină, a Luminii născătoare curată, luminează aşadar pe cei ce stau în negura născută din iubirea cea ticăloasă a sinelui.

SEDEALNA Glasul al 3-lea, podobie: Pentru mărturisirea…

Prin smerenie şi rugăciune, prin supunere și ascultare, ai slăvit Sfânta Treime în viața ta, și de la Sfinții Cleopa și Paisie luând putere, îndemn și pricepere, ca o pasăre ai zburat în adâncul pustiului, cântând lui Dumnezeu în multă linişte.

Slavă…, Şi acum…,

a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Întrupându-Se din al tău pântec Fiul Tatălui, lumina lumii, te-a păzit fecioară şi după naştere întocmai ca îna-inte de naştere, prin Sfântul Duh acestea săvârşindu-se, ci Aceluia, Nevinovată, roagă-te să dăruiască lumii mare mila Lui.

Cântarea a 4-a

Irmos: Tu ești tăria mea, Doamne…

Lacrimi vărsând, ți-ai spălat trupul şi sufletul de tot răul și de toată patima şi te-ai făcut ca o rândunea care în pustie Îi cântă Domnului laude, iar noi, Elisabeta, luminoasă fecioară, îți cântăm în biserică laude.

Inima ta s-a prefăcut prin smerenie în cămară tainică a Mirelui şi s-a umplut de mireasma Lui, pe care o revarsă cu bunătate întregii lumi, urmându-L pe Acela ce ne-a dat izbăvire de mirosul cel greu al păcatului.

Slavă…

Sfat înţelept, milostivire și dragoste, bunătate, multă înțelegere ai arătat celor ce veneau la tine în pustie, mânați de boldul necazului, şi, uşa pocăinţei deschizându-le-o, Maică, îi mângâiai vindecându-le rănile.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ai preaslăvit cu necuprinsa ta naştere firea noastră, care neslăvit zăcea şi în păcat jalnic suferea, dându-i strălucirea pe care Domnul, la facere, i-a dat-o prin suflarea făcătoare de viață, o, Stăpână și Maică a tuturor!

Cântarea a 5-a

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat…

Biruindu-ți tot gândul şi scoţând din minte pe cele părelnice, ai ajuns, Slăvită, nepătată oglindă a Duhului, cele nevăzute descoperindu-ți-se ție spre folosul cel bun al Bisericii.

Elisabeta cinstită, cercetând adânc scrierile Părinților și plinind cu fapta nevoințele lor mai presus de trup, Duhul ți-a dat harul să fii întocmai cu aceia, slava lor dăruindu-ne tuturor.

Slavă…

Te-a luptat cu ispite fără încetare cel potrivnic, năvălind, căci nesuferite îi erau celui rău nevoințele pe care bărbătește le lucrai, Maică, în pustie, revărsând peste lume lumina lor.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Arc puternic ești, Doamnă, care îşi azvârle-n inima vrăjmaşilor grabnica-i săgeată, ascuțită cu razele Duhului. De-aceea credincioşii Apărătoare şi Stăpână te numim, lăudându-te pururea.

Cântarea a 6-a

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…

Răspuns în Rai neprimind, spre o prefacere tainică trimisă ai fost din nou în trup, ca cerescul har să curețe duhul tău și să fii, slăvită, ocrotitoarea credincioşilor.

Umbritu-te-a Sfântul Duh, căci ai pătruns în adâncul tău şi răul cel nevăzut şi toate-alipirile de cele zadarnice le-ai stârpit, Cinstită, spre lumină întorcându-te.

Slavă…

Grăbitu-te-ai spre Tabor în inima ta pogorându-te şi Locuri Sfinte ți-au fost şi mintea, şi sufletul, prin ele pe Domnul tău L-ai văzut în slavă, slava Lui împodobindu-te.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Asupra lumii au venit blestemul şi întunericul prin Eva care-a gustat din fructul păcatului; Marie, prin Fiul tău a  venit lumina, mântuire dăruindu-ne.

CONDACUL

Glasul al 3-lea, podobie: Fecioara astăzi…

Îți cinstim smerenia ce te-a ascuns în pustie, lăudându-ți dragostea ce izvora dintru tine. Îngerii au primit sufletul tău în ceruri, oamenii se închină sfintelor tale moaşte şi îţi strigă: Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Hristos pentru noi!

ICOS

Lege duhovnicească de nestrămutat este că virtuțile sunt încercate prin cele potrivnice, iar tu, revărsând lumina dragostei prin puterea psalmilor asupra celor adormiți, ai fost aruncată de cel viclean în gheena celor netrebuincioase şi, cu durere iute și grea, zile întregi te-a biciuit prin arsu-rile focului. Dar în flacăra lor ai lămurit virtutea, necontenind rugăciunea şi mângâind sufletele. De aceea ție, celei ce cunoşti din cercare chinurile iadului şi ai multă împreună-pătimire cu toți, și noi cu stăruinţă îți cerem: Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Hristos pentru noi!

 

SINAXAR

În ziua a cincea a lunii iunie, săvârşim pomenirea Sfintei Cuvioase Maici Elisabeta de la Mănăstirea Pasărea.

Sfânta Elisabeta s-a născut la 16 iulie 1970, în comuna Moldova-Suliţa, din județul Suceava, pri-mind la botez numele Rodica. Părinții ei, Vasile şi Maria Lazăr, au avut unsprezece copii, doi din-tre ei trecând la Domnul de mici.

Pe când era în clasa a şaptea, Rodica a mers pentru prima dată la o mănăstire în pelerinaj, la Mă-năstirea Agapia. Atât de mult a fost impresionată de maicile din mănăstire, încât s-a hotărât să de-vină monahie. S-a întors acasă şi a început să se roage mai mult și să caute singurătatea. În anul 1986, a făcut un pelerinaj pe la sfintele mănăstiri, urmând să se hotărască unde va intra în monahism. A mers împreună cu două verișoare care și ele aveau dorință de călugărie. Au primit sfatul şi binecuvântarea Sfântului Cleopa de la Sihăstria, apoi și-au continuat călătoria la Mănăstirea Cernica unde s-au închinat la moaştele Sfântului Ierarh Calinic. Acolo au primit îndrumare să viziteze şi Mănăstirea Pasărea, despre care nu auziseră niciodată. Atât de mult le-a plăcut acolo, încât încolţise în inimile lor gândul de a se retrage în această mănăstire. Au ajuns apoi şi la Mănăstirea „Sfânta Maria” -Techirghiol, unde au cerut sfatul părintelui arhimandrit Arsenie Papacioc. După ce a aflat de dorința lor de a merge la mănăstire, cuviosul, fără să ştie de gândul pe care-l aveau, le-a spus: „La Mănăstirea Pasărea să vă duceți! Acolo este un duhovnic bun, părintele Macarie, un mare stâlp duhovnicesc din zona Bucureştiului.” Şi aşa, în septembrie 1986, la vârsta de 16 ani, şi-a luat rămas bun de la familie și a plecat la mănăstire, împreună cu cele două verişoare. Au trecut întâi pe la Sihăstria, unde au primit binecuvântarea Sfântului Cleopa, apoi au mers la Sfântul Cuvios Paisie, care le-a spus: „Aşa să lumineze sufletele voastre înaintea oamenilor, ca, văzând faptele voastre cele bune, să slăvească pe Tatăl nostru cel din ceruri.” Ajunse la Mănăstirea Pasărea, au fost primite cu bucurie de maicile din obște. Încă de la intrarea în mănăstire, sora Rodica a fost un exemplu de viețuire monahală, fiind împodobită cu multe virtuți. La ascultări era foarte vrednică, iar când îşi termina treaba, mereu le ajuta pe cele de lângă ea. După patru ani, la 12 decembrie 1990, sora Rodica a fost rasoforită de către arhimandritul Macarie Ioniță, duhovnicul Mănăstirii Pasărea, primind numele Elisabeta. Apoi, i s-a încredințat ascultarea la atelierul de cizelură al Patriarhiei Române de la Mănăstirea Pasărea. În anul 1996 a fost transferată la Aşezământul Românesc de la Ierusalim, ca paraclisieră şi cântăreață la strană. În Ţara Sfântă s-a îmbolnăvit grav, iar doctorii nu îi mai dădeau şanse de supraviețuire. Ea a început să se roage din tot sufletul, ca Dumnezeu să Se milostivească spre ea și să o tămăduiască. Atunci o maică a povățuit-o să se roage și Sfântului Ioan Iacob, pentru că este grabnic ajutător. În timp ce se ruga, s-a întâmplat un fapt înfricoşător: şi-a văzut sufletul despărțindu-se de trup, iar sufletul i-a fost dus de demoni şi aruncat în chinurile iadului. Deci, a început să strige către Maica Domnului și către Sfântul Ioan Iacob să o scoată de acolo şi atunci au venit Maica Domnului şi Sfântul Ioan și i-au certat pe demoni spunând: „De ce ați răpit acest suflet fără să fie judecat?”. Şi au scos-o din acel loc de chin cumplit. Acolo a văzut și persoane cunoscute dintre mireni, dar şi călugări, preoți, arhierei, care erau chinuiți în iad şi plângeau cu amar. După aceasta, Sfântul Ioan a dus-o să vadă şi frumusețile raiului. Au trecut printr-o câmpie minunată plină cu flori, atât de frumoase și de felurite, încât fiecare fir de iarbă sau floare, la atingere scotea sunete și armonii cerești. Înaintând pe acea pajişte împreună cu Sfântul Ioan, au întâlnit chipuri de sfinți care le făceau închinăciune, iar Sfântul Ioan îi spunea ce sfinți sunt și să se închine lor. Apoi au ajuns la un palat împărătesc luminat şi strălucit foarte şi intrând au văzut multe trepte al căror capăt nu se vedea. Pe trepte erau puterile îngereşti, care îşi plecau capetele la vederea lor, iar de sus, de la tron, s-a auzit un glas ca de tunet: „Nu este vrednică să intre aici, duceți-o înapoi să se pocăiască, pentru că nu este pregătită.”. Apoi s-au închinat și au ieşit din palat, iar Sfântul Ioan i-a zis că Dumnezeu a hotărât să îi mai dea ani de pocăinţă, să se învrednicească să vină din nou în acel loc. I-a mai spus să îi urmeze în viața de linişte la pustie, zicându-i că o va ocroti și îi va trimite centura sa. Prin această arătare dumnezeiască, maica a primit chemarea să viețuiască în Munții Bucovinei. Când a revenit la viață în trup, ea s-a ridicat repede din pat și a început să facă metanii, plângând în hohote pentru cele văzute şi trăite. Maicile care erau împreună cu ea la Ierusalim, o opreau zicându-i că este grav bolnavă, iar ea a spus, plângând, că nu mai este bolnavă, întrucât a vindecat-o Sfântul Ioan Iacob.

După ce şi-a revenit, s-a întors în țară și, cu binecuvântarea Sfântului Cuvios Cleopa de la Sihăstria, a părintelui Arsenie Papacioc și a Episcopului Gherasim (Cucoşel), a mers în Munții Giumalău, unde a viețuit în aspră nevoință pustnicească. După o vreme, începându-se acolo unele lucrări la pădure, a fost nevoită să se mute în Munții Neamțului, în locul numit Râpa lui Coroi, apoi s-a întors în Munții Giumalău. A avut de înfruntat ispite mari de la demoni, însă şi-a pus nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu şi al sfinților. Astfel, ea spunea: „Nu vă puteți da seama ce răutate au demonii asupra neamului omenesc și de câte ori nu m-au bătut și chinuit, dar m-a salvat harul dumnezeiesc, mai ales că eu port la brâu cingătoarea Sfântului Ioan Iacob. Locul unde stau este foarte sălbatic și înfricoşător, unde n-a călcat picior de om vreodată și am pătimit multe. Am fost atacată de urs, de lup, dar m-a scăpat Bunul Dumnezeu. De multe ori se adunau demonii să mă bată, dar îi ardea harul dumnezeiesc primit de Sfântul Ioan Iacob și re-vărsat peste lucrurile și locurile pe unde a umblat. Şi atunci strigau turbați: <<Nu ne putem apropia de blestemata aceasta, căci este încinsă cu farmece>> aşa numeau ei cingătoarea Sfântului Ioan, pe care o am de la o maică bătrână de la Ierusalim, care, la rândul ei, o avea de la părintele Ioanichie Pârâială, ucenicul Sfântului Ioan”.

În răstimpul în care rasofora Elisabeta a viețuit în pustie, ea a păstrat legături duhovniceşti cu mănăstirea de metanie. În 6 august 1998, de praznicul Schim-bării la Faţă a Domnului, ea a primit tunderea în schima mică și numele Teodora, iar în 19 aprilie 2006, a primit tunderea în schima mare cu numele Elisabeta.

Această maică duhovnicească avea ca lucrare de căpetenie sme-rita cugetare. Mereu găsea prilej să se ocărască. Ea spunea că, la linişte, simțurile duhovniceşti se ascut, te cunoști mai bine pe tine însuți, îți vezi neputințele și te smereşti. Într-o noapte, ispita celui rău a făcut ca raftul cu cărți, din chilia sa pustnicească, să cadă peste ea și să o lovească. Speriindu-se, a început să se ocărască pe sine, cum că din pricina ei a căzut raftul, pentru că nu l-a fixat cum trebuie. Atunci a auzit o voce răgușită spunându-i cu răutate: „Ce păţeai dacă dădeai vina pe mine!”. De aceea, Sfânta Elisabeta învăța ca, orice ispită sau necaz ni s-ar întâmpla, să nu dăm vina pe alții, nici pe om, nici pe diavol, ci numai pe noi să ne învinuim, pentru că astfel nu va avea putere vrăjmaşul asupra noastră.

În anul 2014, fiind bolnavă de cancer, puterile i-au slăbit şi s-a întors la Mănăstirea Pasărea, unde și-a urmat rânduiala de rugăciune şi nevoință pe care o do-bândise în pustie. Această mare nevoitoare a fost împodobită de Dumnezeu şi cu harisma înainte-vederii, aducând pe mulți oameni la cunoaşterea lui Dumnezeu. Şi-a cunoscut dinainte ziua în care a plecat la Domnul, pregătindu-le duhovniceşte pentru această despărţire pe maicile care îi erau apropiate. La numai 44 de ani, în ziua de 5 iunie 2014, Sfânta Cuvioasă Elisabeta, având trupul ostenit şi secătuit de boală și de aspre nevoințe, plină de pace şi dragoste, s-a mutat la cereştile lăcaşuri, fiind înmormântată în cimitirul Mănăstirii Pasărea. Sfânta Cuvioasă Elisabeta s-a arătat, atât în timpul vieții, cât și după adormirea ei, mare mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu şi făcătoare de minuni.

Pentru ale ei sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne și ne mântuieşte pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii evreilor în cuptor…

Netrebnicirea amăgirii iz-bândind-o prin trezvia ta cea multă, pe vicleanul vrăjmaş l-ai dat iar de ocară și ți-ai vădit smerenia, Cuvioasă Elisabeta!

Ochiul întors către Stăpânul luminatu-ți-a tot sufletul și trupul şi-ai putut răspândi lumina nezidită, luminând mintea tuturor celor ce veneau la tine.

Slavă…

Aspră ai fost cu tine însăți, dar cu ceilalți blândețe întrupată şi-ai atras cu-al tău har şi fiarele pădurii, căci nevinovăţia ta a ajuns până la ele.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Soarele slavei și-al dreptății întrupându-se din tine, Prea-curată, stâlp de foc te-a făcut și candelă nestinsă, dumnezeiască flacără care lumea luminează.

Cântarea a 8-a

Irmos: De șapte ori cuptorul…

Trei cuvioase au venit să te învețe viețuirea cea duhovnicească, răspândind sfinţenie şi, mintea răpindu-ți-o, noaptea întreagă te-ai bucurat, slavă înălțând către Stăpâ-nul zidirii: „Pe Domnul, Făcătorul, lăudaţi-L, popoare, şi binecuvântați-L acum şi-ntru toți vecii!”

Râvnă având spre slujbele sfinte ale Bisericii, și din patul bolii le cântai cu dragoste. Dar Maica Bisericii, cu arhiereii în mare sobor, te-a întâmpinat cu mângâiere cerească și, dându-ți vindecare, te-a făcut să dai slavă Stăpânului a toate, de oameni Iubitorul.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Aspră ți-a fost petrecerea în pădurea sălbatică, dar plină de daruri şi mireasma Cerului, căci cetele sfinților le slujesc celor care în trup ca fără de trup se nevoiesc în pustie, și fără mângâiere, neștiuţi, şi cu râvnă se roagă pentru lume fără încetare.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Idol îmi este voia mea și slujesc ei ca Domnului; tu, dar, Preacurată, de la ea întoarce-mă, căci vreau ca pe Fiul tău prin viețuirea mea să-L cinstesc și să mă închin cu umilință strigându-I: „Nu trece rugăciunea Maicii Tale, Iisuse, şi lumea o păzește de toată amăgirea!

Cântarea a 9-a

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul…

Obrocul nu va ține acoperit pe acela pe care minunile îl vor vădi, o, Elisabeta, de-aceea noi cu Mănăstirea Pasărea îţi cinstim virtutea și te rugăm: din ceruri, Cuvioasă, nu trece cu vederea pe cei ce cântă pomenirea ta.

Săltând cu bucurie, îţi lăudăm ale tale mari daruri şi faptele care te fac tuturor nădejde întru nevoi, ajutătoare grabnică şi sprijinitoare în încercări, căci multa pătimire ți-a mijlocit blândețea, ca și iubirea de aproapele.

Slavă…

Izvor de mângâiere și vindecări, pildă vie și sprijin monahilor care, purtând crucea nevoinței, se străduiesc ca înaintea Domnului să stea-n rugăciune neîncetat ești, o, Elisabeta, blândețea întrupată a mănăstirii şi-a pustiului.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Făcându-te lăcaş al Sfântului Duh şi lumina și slava Aceluia agonisind, darurile Lui le chiverniseşti şi le împarți Bisericii, ca o Maică bună a tuturor, Fecioară preacurată, de-aceea credincioşii cu multă dragoste te laudă.

LUMINÂNDA

Glasul al 3-lea,

podobie: Lumina cea neschimbată…

Duhul cel Sfânt, întru tine suflând, aprins-a Lumina ce ți-a deschis calea vieţii, dreaptă călăuzitoare făcân-du-te în pustie și ajutătoare pentru cei care te cheamă.

Slavă…, Şi acum…,

a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Ziua cea neînserată în care toți se preschimbă, dum-nezeiască Fecioară și născă-toarea Luminii, răsare-n lume prin tine şi străluceşte mintea şi cugetul nostru.

LA LAUDE

Punem 4 stihiri ale Sfintei.

Stihirile Sfintei, glasul al 8-lea, podobie: O, preaslăvită minune…

Maică Elisabeta, lui Hristos din tinerețe urmând, biruit-ai toți demonii, suferind bătăile şi răbdând înfricoşările, te-ai ferit, Maică, de înşelăciunea lor, armă preatare având sme-renia. Harul te-a ocrotit ca să dai Bisericii, prin pilda ta, dragostea virtuților și făptui-rea lor (de două ori).

Pacea ai iubit şi liniştea, singurătatea păzind și tăcerea lăuntrică, adunându-ți cugetul și gonind tulburările. În rugăciune ai privegheat mereu, noaptea și ziua cu mintea-n inimă. Pentru aceasta, toți îți cinstim petrecerea şi lăudăm sfântă prăznuirea ta cu multă dragoste.

Maică după duh te-ai arătat, plină de daruri cereşti, mângâindu-i cu harul tău pe e cei care suferă și se luptă cu patima, povăţuire nerătăcită dând cu străvedere și dreaptă cumpănă. Vindeci și bolile, și din suflet, și din trup, de-aceea toți lăudăm cu dragoste pomenirea ta.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Veniți, cei ce doriți să vă îndulciți de daruri cereşti şi de roadele Raiului, să lăudăm făptura cea aleasă a lui Dumnezeu, pe flacăra iubirii de Hristos cea mereu arzândă, care nu a rănit cu nimic dra-gostea Lui; pe vasul harului, care răspândeşte duhul liniştii; pe cea smerită şi plină de taină, tăcerea luminoasă care a mângâiat fără cuvinte, a răbdat fără să se plângă, pe blândețea întrupată a pustiei și să-i strigăm: Cuvioasă Maică Elisabeta, roagă-te pentru pacea lumii şi pentru mântuirea sufletelor tuturor!

Şi acum…, de Dumnezeu, acelaşi glas:

Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare, Fecioară, și te slăvim credincioşii după datorie, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, ocrotitoa-rea cea tare şi scăparea sufletelor noastre.

Doxologia mare, Troparele, Ecteniile şi Otpustul.

 

LA SFÂNTA LITURGHIE

Fericirile pe 8: 4 din Cântarea de rând a Praznicului (sau Cântarea a 3-a a Cuvioasei) şi 4 din Cântarea a 6-a a Cuvioasei.

PROCHIMEN (Psalmul 115:6, 3):

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

APOSTOLUL

Din Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, citire:

(5:22-26; 6:1-2)

Fraților, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunăta-tea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos lisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi um-blăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii. Fraților, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptați-l pe unul ca acesta cu duhul blândeții, luând seama la tine însuți, ca să nu cazi și tu în ispită. Purtați-vă sarcinile unii altora şi aşa veți plini legea lui Hristos.

Aliluia, glasul al 5-lea (Psalm 96: 12, 13)

Stih 1: Lumina a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie.

Stih 2: Veseliţi-vă, drepţilor, în Dom-nul şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui.

 

EVANGHELIA

Din Sfânta Evanghelie de la Matei, citire: (4: 25; 5: 1-12, caută în Duminica a 4-a din Postul Mare)

În vremea aceea, mulțimi multe mergeau după Iisus, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Văzând mulțimile, lisus S-a suit pe munte şi, aşezându-Se, ucenicii Lui au venit lângă Dânsul; iar El, deschizându-şi gura, îi învăța zicând: Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiți cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este Împărăția cerurilor. Fericiți veți fi când, din pricina Mea, vă vor ocărî şi vă vor prigoni și, mințind, vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri.

CHINONIC

Întru pomenire veşnică va fi dreptul. Aliluia (Psalm 111: 6).

 

Despre slujbă

Slujba a fost alcătuită de Ieroschim. Iosif Cismaș și a fost diortosită de ierarhii membri ai Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei și ai Comisiei teologice, liturgice și didactice a Sfântului Sinod, fiind aprobată prin Hotărârea Sfântului Sinod nr. 635 din 6 februarie 2026.

Textul integral poate fi găsit aici: Mineiul Sfinților Români Volumul VI. Slujbele sfintelor femei românce canonizate în anul Centenarului Patriarhiei Române. Volumul poate fi achiziționat de aici.

Textul slujbei a fost postat exclusiv pentru folosul duhovnicesc al celor ce vor să o cinstească pe Sfânta Elisabeta!